Buna.
Dragi prieteni, stiu ca de regula v-am obisnuit cu altfel de articole, insa astazi vreau sa va fac cunostinta povestea lui, a unui ghemotoc de blana care este in cautarea unei familii.
Un scurt istoric:
Nume: Necunoscut inca
Varsta: 5 lunite
Placeri: orice e comestibil si orice misca reprezinta un partener de joaca
4 august
Domnisorul din imaginile de mai jos a venit la mine, urland de durere, caci piciorusul lui era plin de tesut viu si sange. Cauza nu se cunoaste nici acum, cel mai probabil si-a prins piciorusul in ceva. Fiind deja foarte tarziu, mi-a trecut prin gand sa il dau cu o crema cicatrizanta, insa rana era mult prea severa, asa ca pentru moment m-am multumit doar cu gandul ca l-am hranit.
5 august
Dis de dimineata, de sub masina, s-a ivit acelasi chip cu ochi verzi, asteptandu-si portia de hrana. Dupa ce a papat, am decis sa-l ducem la veterinar. Doamna doctor ne-a spus ca este baietel si ca , desi rana lui este destul de grava, crede ca are sanse sa se vindece complet. I-a curatat rana, a folosit cateva spray uri, iar apoi l-a bandajat. Ne-a spus ca va fi nevoie sa il tinem in casa o perioada de 2, 3 saptamani, iar asta nu a fost o veste prea buna pentru motanul meu de acasa, Ginger.
Deoarece intalnirea dintre ei nu a decurs bine, m-am vazut nevoita sa ii separ, lasandu-l pe cel mic in unul din dormitoare, si pe Ginger in restul casei.
Vizita la veterinar a fost dureroasa, mai ales cand dna doctor i-a drenat puroiul, insa m-am bucurat sa vad ca seara se simtea din ce in ce mai bine, mai ales cu piciorul bandajat. Tot drumul spre casa, cauta alintare si se uita insrpre noi, cu ochii plini de multumire.
Prima zi in casa a decurs bine, de indata ce a vazut litiera si-a facut nevoile si a mancat cu pofta tot ce i-am pus in bol. I-am aplicat niste picaturele pentru deparazitare externa si sper ca va scapa cat mai repede de chiriasii ilegali.
A stat cumintel pe fata de perna si a dormit mai toata ziua si noaptea.
6 august
Cand am intrat in camera, pisicul era linistit la locul lui, insa a venit schiopatand spre mine pentru o portie de alintatura. Afara era destul de cald asa ca am decis sa mergem la veterinar mai pe seara. Pana atunci ne-am alintat, jucat, mancat si dormit. Lucruri standard din manualul de pisica. 😀
La vizita medicala, am descoperit ca tratamentul i-a scos la iveala si doi viermi care isi facusera casa in rana lui. Ceea ce e bine este ca a inceput sa produca tesut nou si acum putea in final sa stea fara bandaj, pentru a favoriza cicatrizarea si aerisirea ranii.
I s-a facut un antiinflamator si i s-a dat si o pastiluta de viermi, am aflat ca are si nitica raie auriculara ( nu se transmite la oameni) pe care o vom trata marti, iar pentru acasa, am cumparat o pudra cicatrizanta care este foarte usor de aplicat.
Seara, am decis sa dorm in camera cu el, iar asta mi-a afectat nitel somnul, caci smecherasul dormise toata ziua, iar noaptea avea chef de joaca. El nu era galagios, dar eu ma trezesc si la cel mai mic zgomot, iar de fiecare data cand deschideam ochii, venea in fuga spre mine sa se alinte. :)) Am observat ca spre seara, deja calca pe piciorus si i-a revenit toata voiosia pe care o pierduse probabil de cand avea rana. Stiu ca in poza pare putin letargic, insa de fapt se odihnea dupa o cina copioasa. Dupa ce s-a asezat mancarea, a fost foarte activ.
7 august
M-am trezit binedispusa, caci am vazut cat de bine se simte. Ne-am jucat de-a v-ati ascunselea, de-a prinselea si s-a mai jucat si singur, partenerii de joaca fiind din mediul inconjurator: cearceaful, niste papuci, pensulele mele, practic orice obiect care se misca daca il impingi. :))
Am plecat la munca iar el a ramas devorand un bol plin cu mancare umeda.
Desi am ajuns tarziu acasa, pisicul m-a asteptat vioi si dornic de joaca.
8 august
M-am obisnuit sa-mi fac machiajul singura in fiecare dimineata, insa acum am avut un ajutor de nadejde. Mi-a aratat unde sunt pensulele, unde e fardul, iar dupa ce m-a "instruit", s-a urcat in bratele mele ca sa-mi urmareasca indeaproape miscarile. L-a plictisit tare tot procesul, ca adormise intre timp.
9 - 10 august
Inca ma minunez cand vad cu cata pofta mananca acest motanel. E si usor de pacalit, caci in ultimul timp, toata mancarica are pastilute zdrobite ascunse.
La ultima vizita la medic, ni s-a spus ca rana arata foarte bine. I am mai pus si niste picaturi pentru a-l deparazita intern si extern, ni s-a dat unguent pentru rana si, pentru ca a fost un baietel cuminte, i-am cumparat un batonas de carne, pe care l-a devorat in cateva secunde. In rest, multa joaca, somn, papica.
Update- 18 august
Hey, am revenit cu un update. De ultima data de cand am scris, s-au intamplat multe. Am mentionat deja ca al meu motan, ăl mare, nu il are la suflet pe asta micu, asadar am evitat pe cat posibil intalnirile dintre ei. L-am pus pe cel mic intr-o camera, iar pe Gingi in toata casa. Intr-o seara, cand m-am intors de la munca, dupa ce l-am hranit pe Gingi, intentionam sa urc la cel mic, insa am facut o oprire la toaleta. L-am auzit mieunand pe cel mic si am strigat "Ajung imediat!", insa mare mi-a fost mirarea cand am dat ochi in ochi cu el, in conditiile in care trebuia sa fie sus. Inevitabilul s-a intamplat, Ginger i-a deschis usa, nu stiu cu ce scop. Important este ca erau amandoi in viata. :))
De atunci, pana in prezent, l-am mai lasat sa umble prin casa, insa intotdeauna sub atenta mea supraveghere, caci imi este teama sa nu se bata. Mai nou, se fugaresc prin casa, asta mic ii mananca mancarea, sare ca o capra neagra prin fata lui, se ascunde dupa perdele si ... spre supararea lui Ginger, ii foloseste litiera. :))
Update: 22 august
In ultimele zile am fost nevoita sa ii las impreuna pe asta mic si pe Gingi. A fost ... o provocare. Ambii sunt inca in viata, ceea ce e ok, insa noaptea este crunta. Se fugaresc non stop, cand Gingi pe cel mic, cand invers. Am observat ca Ginger e cel care cedeaza, iar cel mic e capul rautatilor. Are chef de joaca si a observat el ca "bila aia portocalie" se misca mai mult decat jucariile lui, asa ca si-a gasit o noua activitate.
Nu reusesc nicicum sa-i fac sa se impace, au stat la un moment dat cateva secunde pe aceeasi canapea, si cateva secunde in pat, fara sa se "certe", insa sunt foarte rare momentele.
Pisi mic e perfect pentru o familie care mai are inca un membru blanos, insa eventual sa fie la fel de energic si jucaus ca el. In caz contrar, devine stresant pentru cel in cauza.
Motanelul isi doreste mult casuta lui, un omulet pe care sa il pupaceasca ca in filme, cu care sa se joace si care sa aiba grija de el. Eu nu ii pot oferi asta, din cauza lui Ginger.
Update: 26 septembrie
Il am deja de 2 luni, imi este din ce in ce mai drag, insa tot nu se intelege cu Ginger. Am fost cu el in targul de adoptii din Copou, nu a fost adoptat. Oricum, atunci cand a fost pus in cusca cu celelalte pisicute, in prima faza s-a speriat, a fost atat de cuminte, incat parca era bolnavior, apoi a devenit agresiv, moment in care l-am luat in brate, in paturica. Atunci a adormit, a dormit vreo 2 ore :)) Asa ca am decis sa plec acasa, sa imi mai incerc norocul online.
Au mai fost cativa posibili adoptori, insa fie nu mai raspundeau la telefon, fie nu aveau varsta legala.
Asadar, iata-ma din nou, cautand casuta pentru acest sufletel. Stiu ca se va gasi cineva care nu va putea ramane indiferent la aceasta fata simpatica, si il va lua acasa. 💓
In tot acest timp, ne-am jucat, mancat, dormit, am iesit chiar si in curte, totusi el este pisic invatat pe afara, nu as vrea sa il privez de acest lucru. Dupa ce s-a jucat cu iarba si a alergat niste muste, s-a intors singurel in casa. Am fost din nou la veterinar, inainte sa il duc la targul de adoptii, doamna doctor a spus ca arata foarte bine, a crescut si ca piciorul i s-a vindecat complet. Asa ca, yey!
Acest motanel isi cauta un camin permanent si v-as ruga sa ma ajutati cu un share. Voi updata articolul, astfel incat viitorul lui stapan sa stie cat mai multe despre el. De asemenea, mentionez ca eu si sotul meu, vom veni in ajutorul lui cu mancare, litiera, nisip si , cand va fi necesar, vom suporta costurile sterilizarii.
UPDATE: 26 septembrie seara
Se pare ca astazi a fost ziua lui, am fost foarte inspirata si am postat pe grupul "
Esti din Iasi daca ... " si o doamna, cu suflet mare, m-a contactat. Dupa ce am discutat telefonic, am simtit ca ea este noua stapana a pisicului. Are un copil de 13 ani care isi dorea foarte mult un pisic, ceea ce m a bucurat si mai mult. Ne-am intalnit aseara si i-am dat motanelul.
Dupa cum am promis, i-am cumparat cateva jucarii, un culcus, o litiera, lopetica, mancare, nisip si era gata de adoptie. S-au inteles imediat, doamna l-a luat in brate, l-a mangaiat, l-a pupacit ... baiatul la fel! 💓Motanelul a raspuns foarte bine valului de afectiune, a returnat un pupic baiatului si atunci am stiut ca am facut alegerea potrivita.
Nu am mai povestit acest lucru, insa la targul de adoptii am inceput sa plang deoarece nu eram inca pregatita sa il dau; mai bine zis, nu eram pregatita sa i-l dau unei persoane de la targ, o persoana despre care nu stiu absolut nimic.
Bucuria mea si mai mare este faptul ca baiatul mi-a trimis cateva poze din noua casuta. O sa va arat doua poze, pentru a vedea cat de happy e.
Daca vedeti aceasta postare, doamna, doresc sa va multumesc! Chiar sunt foarte fericita si impacata cu gandul ca a ajuns la dumneavoastra. Vi l-am dat din toata inima si sper sa va faca pe dumneavoastra, si pe cei din familie, foarte fericiti!
Sa va ajute Dumnezeu si va doresc tot binele din lume!
